Un salariat al unei instituții publice, numit simbolic ”Lulea” transmite o scrisoare de felicitare către președintele instituției arătându-și recunoștința pentru implicarea acestuia în ceea ce privește majorarea salariului în cadrul acelei instituții. Printre multele afirmații laudative la adresa Președintelui și fraze pompoase de tip comunist, salariatul Lulea, în încercarea sa de a fi și puțin poetic, mai scrie următoarele versuri: ”Și capul tău sub clar de lună seamănă cu-un cap de ………”. Neștiind ce rimă se potrivește, salariatul Lulea a preferat să lase patru puncte în locul ultimului cuvânt.
După câteva zile, salariatul Lulea primește următorul răspuns din partea Președintelui: ”Mulțumesc pentru aprecieri, frumoase și versurile, dar ultimul cuvânt de ce mi l-ai mâncat?”
Fără a avea nici o legătură cu bancul de mai sus, atașăm și Scrisoarea APICC către președintele Curții de Conturi
